Clinică sau definitivă moartea este tot moarte din felul cum percepe omul de pe pământ realitatea: lipsă de viață în corp, fară respirație, fără bătăi ale inimii...
În medicină, la neurologie, pe competența de urgențe ești învățat că mintea este moartă, mai corect că în special creierul este prea distrus de lipsa de oxigenare ce depășește 5 minute pentru a mai recupera funcțiile care ne deosebesc de legume...
Și totuși prea mulți oameni care au revenit din moarte clinică au făcut-o după un intreval de neoxigenare a creierului de mai mult de 5 minute, iar recuperarea funcțiilor a fost mai mult decât completă: constând în accesarea memoriilor din tot ce au experimentat în viață până în momentul prezent, conștiință completă instantanee
Când ai avut experiența directă a ce înseamnă viața de dincolo și perpetua minciună că există moarte, când corpul zace iar tu ești cel puțin la fel de conștient ca în viața cu corp, înțelegi că nimeni nu moare, că haina de carne ai dat-o jos, că ai revenit la natura ta de Ființă de Lumină, care a jucat aici un Joc minunat prin care să se descopere pe Sine, să se creeze și să se distrugă și să se recreeze după chipul și asemănarea Creatorului Interior, Arhitectul Universului, Stăpânul și Sclavul Tuturor, Libertatea și Iluzia
Ceea ce se pierde în moartea clinică și moartea din care nu mai revenim sunt iluziile, poveștile care ne-au făcut să ne credem, să ne percepem separați unii de alții, să uităm legăturile nevăzute, rețeaua dintre noi care asigură viața și continuitatea. Pierderea iluziilor se face murind în fiecare clipă pentru identitățile pe care deja le-am experimentat, le-am întrupat pentru a simpatiza cu noi roluri, cu alte decoruri, cu alți actori
Joc după Joc, rol după rol ajungem să înțelegem că toate sunt la fel, că dincolo de iluziile egoului, iluzia separării (daimon, demon=cel separat de Unu), dincolo de impresia că suntem păcătoși se află conștiința întregului (Eu Și Tatăl UNU Suntem), a experienței noastre de Unici și Irepetabili
Atunci când mințim ucidem în mintea noastră o parte a identității noastre pe care nu o putem accepta, iubi, integra pentru că fie nu convine convenției sociale, fie ne pune identitatea în pericol de moarte socială, politică, economică, fizică... la fel lăsăm să moară în noi anumite roluri pe care le-am jucat deja pentru a învăța și deprinde noi roluri, adică murim dintr-o identitate, dintr-o realitate pentru a ne naște în altă realitate, în altă identitate...
Revenirea din moartea clinică, revenirea=trezirea din vis este întoarcerea la realitatea iluzorie materială după o ieșire din corp cu întreruperea funcțiilor aparent vitale, întoarcerea după fiecare noapte în care suntem inconștienți pentru realitatea lumii fizice dar adesea foarte conștienți pentru lumea de dincolo, pentru regiunea morților, focus 27 - vezi Robert Monroe, Bardo Todol, Lumea Astrală diverse alte regiuni cu benzi de frecvență diferite de cele de undă beta-alfa la care ni se limitează conștiința actuală de peste zi...
Stările modificate de conștiință au fascinat dintotdeauna ființele umane, Jocul Iluziilor pe calea Auto descoperirii de Sine, a Identității noastre complete și Unice, escaladarea Scării lui Iacob, Arborele Sefirotic, Kabala și Numerologia, Geometria Sacră, Marea Opera a Alchimiștilor, sarpele care își înghite coada este ceea ce doar Omul Conștient alege să descopere în Sine, deoarece animalul intelectual în mod greșit numit Om nu poate decât să fie scavul trebuințelor primare sau a uzurii morale, despre care Iisus spunea: Lăsati morții să își îngroape morții
Revenirea din vis este o mică naștere după o mică moarte pentru conștiența lumi acesteia; la fel când mintea noastră nu este în Aici și Acum, noi suntem morți deoarece tocmai ratăm clipa prezentă, singura care există, traind în afara noastra, de fapt aducând în noi exteriorul și anihilând interiorul, pe noi înșine... Astfel organele noastre de simț aduc mai aproape de noi înșine pe ceilalți, lumea prin percepția lumii cu cele 5 simțuri, transformarea semnalelor exterioare în influx nervos ce ajunge la creier unde se procesează informații despre lume în timp ce nu mai suntem capabili să ne focalizăm și pe noi înșine - fugim după 2 iepuri, însă pe cel interior îl ratăm cât timp suntem incapabili să accesăm ambele realități concomitent
Insă celui care cu ardoare cere, ca li cum deja ar fi primit, îi va fi dezvaluită Pistis Sofia, Înțelepciunea Cunoașterii de Sine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.