Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)

Nemuritoare printre Nemuritori (chiar daca unii se mai cred muritori de rand)
Nemuritoare printre Nemuritori... Desavarsita printre Desavarsiti... Geniala printre Genii... Tacere din Liniste Aduna duh de pace in sufetul tau si mii de insi se vor mantui in jurul tau ( Sf. Serafim de Sarov )

miercuri, 27 aprilie 2011

De ce ne certăm? Am oare încredere în mine?

Nu ne certăm doar cu cei pe care nu îi iubim ci cel mai adesea ne certăm cu oamenii pe care spunem că îi iubim cel mai tare. De ce? Deoarece de la ei avem cele mai multe așteptări ca să priceapă ca noi avem dreptate, fără a avea înțelegere față de faptul că ei au o părere diferită de a noastră datorită unui dresaj socio-cultural, a unui back-ground, a unui trecut experiențial diferit de al nostru prin care ei cred la fel ca și noi că au dreptate. Nici una dintre părți nu înțelege faptul că avem voie să avem păreri diferite față de aceeași problemă, situație, persoană, că avem tot dreputul să nu ne placă aceleași locuri, persoane sau situații. Întrucât din fragedă pruncie avem creierele spălate de la cei care spun că ne vreau binele și ne iubesc, părinții sau aparținătorii nu înțelegem că ei la rândul lor sunt incapabili să ne transmită o experiență autentică ci un dresaj social care să asigure supraviețuirea egoului.
Vorbisem despre moarte. Moartea cuiva drag ne produce teribile traume ca adulți, deși dacă suntem atenți copiii mici duși la înmormântări nu au nici un sentiment de tristețe, de durere ci se joacă, aleargă, strigă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Atunci, părinții sau cineva binevoitor ne spune că ar trebui să fim liniștiți, să ne punem o mască de tristețe că atunci când cineva moare suferim, plângem și suntem triști pentru ca nu vom mai vedea niciodată acea persoană. Atunci învățăm să ne atașăm de cei pe care îi avem în viață și să începem să ne temem pentru momentele în care și ei vor muri și noi nu îi vom mai vedea niciodată. Astfel începem să creăm o masă conflictuală care poate dura foarte mult, până la moarte unui dintre părinți sau frați sau prieteni. Atunci intrăm pe programul executabil și suferim, plângem și ne mulăm pe diverse programe pe care le-am văzut la înmormântări: nu pot trăi fără tine, viața nu va mai fi niciodată la fel, mai bine aș fi murit în locul celui mort. Programe care devin executabile în noi și de aceea adesea după pierderea cuiva drag cei rămași declanșează programe de autodistrugere în raport cu programarea neurolingvistică pe care o au și cu gradul de atașament față de cel plecat. Copiii nu au astfel de atașamente și programe. Există comunități unde cei care mor sunt simplu înmor,ântați de comunitate, nimeni nu plângem nu est trist deoarece ei cred că fiecare trăiește atât cât a venit să trăiască și atunci când moare se eliberează de o haină groasă pentru a îmbrăca o haină de lumină, care nu împiedică identitatea celui mort să comunice cu cei rămași ci doar face ca realitatea să fie altfel  dar nu lasă în urmă tristețe sau programe de autodistrugere, viața merge mai departe cu cei care au rămas.
Comunicarea se bazează pe încrederea pe care o avem în noi că avem voie să greșim, să avem propriile noastre păreri diferite de ale celorlalți care nu se vor strădui să ne arate că au dreptate și că noi greșim ci ne vor prezenta varianta lor și ne vor lăsa să experimentăm consecințele propriilor noastre alegeri. Uneori dacă au mai multă experiență se asigură că și-au pregătit pansamentele și plasa în care să aterizăm dar nu ne vor priva de experiențele pe care ținem cu dinții să le avem. 
Noi nu avem nevoie ca cineva să ne câștige încrederea ci noi să avem încredere în ceilalți. Nu prin punerea la probe ci prin deschiderea inimii noastre care nu se poate înșela spre deosebire de mintea care face calcule cam câte probe și de care să treacă cineva pentru ca noi să îl considerăm demn de încrederea noastră. Prin astfel de gesturi noi de fapt ne limităm nouă experiențele de viață din care am putea învăța să ne ascultăm mai bine intuiția, inima, iubirea, iar cel care are de câștigat este cel care dă încrederea sa celorlalți nu cel care o condiționează.
Având încredere în noi vom putea avea încredere și în ceilalți, în abilitatea lor de a face alegeri potrivite pentru ei nu pentru noi pentru că fiecare are de trăit viața sa nu pe a noastră. Încrederea în noi vine din puterea de a fi autențici, onești cu noi înșine și să ne asumăm faptul că uneori adevărul nostru poate fi incomod pentru ceilalți, iar adevărul celorlelță uneori poate fi incomod pentru așteptările noastre, dar este adevărul celorlalți. Doar pentru că cineva ne-a rănit nu merită să fugim de suferință, vom mai suferi cu siguranță, dar asta ne ajută să ne maturizăm, să devenim mai înțelepți, mai liberi de frica de a suferi. Dacă ne închidem în noi și ne pierdem încrederea în viață și în ceilalți ajungem să fim foarte singuri și depresivi în lipsa unei interacțiuni cu ceilalți care să ne valideze identitatea. Nu învățăm să iubim până când nu suntem răniți, iar durerea ne face puternci și ne eliberează de iluzii și atașamente programate în noi de alții. Copiii mici nu suferă dacă iubirea lor nu este împărtășită doar după ce află cum ar trebui să se poarte cel refuzat încep să simtă că identitatea lor este teribil de vulnerabilă și atunci de frica de a nu suferi refuză ei pe ceilalți și ajung mereu singuri. 
Avem așteptări de la oameni, mai ales de la cei dragi, de la părinți, de la prieteni, copii, parteneri de cuplu. Dacă atunci când comunicăm un adevăer momentan al nostru, ceva care ne deranjează în comportamentul celuilalt precizăm înainte că îi iubim, că sunt importanți pentru noi, că ce le comunicăm este adevărul nostru și că înțelegem că ei au tot dreptul să aibă pareri diferite, că avem voie să greșim atunci rezultatul discuției nu mai este scandalul, cearta, reproșurile ci este o transmitere de informație care să dezvăluie celuilalt o identitate a noastră complet vulnerabilă, teribil de curajoasă și totuși prea puțin influențabilă de inacceptarea celuilalt. Nu ne face insensibili dar ne permite să nu mai fim manipulați de frica de a nu fi acceptați așa cum suntem, pentru ceea ce suntem.
Dacă am comunica cu ceilalți adevăruri atunci nu mai e nevoie de țipete și gălăgie inutile. Ele sunt eficiente atunci când cel cu care comunicăm reacționează doar la țipetele noastre, după ce a încercat să ne comunice pașnic același lucru dar atunci nu am considerat că e cazul să ne deranjăm, ca nu părea o urgență, dar când se țipă la noi luăm mult mai rapid atitudine. Astfel țipatul este un coping, o adaptare la mediu, la o situație, iar ieșirea din situație se poate face adăugând la ceea ce comunicăm nivelul de urgență și importanță pentru noi. De aceea dacă învățăm să asociem informațiile tramsmise cu PUPI, PIU, PUI și UI, adică puțin urgent și puțin important; puțin important și urgent; puțin urgent și important; urgent și important, celălalt va ști cum să se raporteze la comunicarea noastră. Deoarece de-a lungul unei zile bârfim și pălăvrăgim o grămadă fără un scop ceilalți trebuie să poată face diferența între bârfa noastră și ceea ce e important pentru noi.
Putem avea cu ceilalți o comunicare violentă sau una non-violentă, diferența provine din înțelegera faptului că avem nevoi pe care vrem să le satisfacem și avem și multiple strategii de rezolvare a lor, De strategia aleasă depinde tipul de comunicare; tonul face muzica; propunem nu impunem, ceea ce este mult mai greu pentru că dacă Dumnezeu ne-ar fi impus ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” ar fi fost o obligație grea dar El spune ”poți să îți iubești...”, ne îndeamnă să facem această alegere nu ne-o impune, ceea ce o face mai dificilă și ne face întâi să experimentăm varianta cealaltă, a neiubirii, a atașamentelor, a fricii pentru ca alegerea iubirii să fie o alegere conștientă.
Este dificil să îi convingem pe copiii noștri să aibă încredere în noi și să ne comunice prostiile pe care le fac deoarece le este frică de creara noastră, de pedepse, de judecata noastră și nu obținem încredera până ce nu îi convingem că indiferebnt ce ar face merită să fie iubiți, că noi îi iubim și îi acceptăm așa cum sunt, pentru ceea ce sunt, indiferent ce algeri aflate în contradicție cu principiile noastre de viață vor face. Din acel punct de încredere vom putea găsi soluții împreună, adolescenții noștrii nu se vor mai simți singuri, neacceptați, nu se vor mai sinucide nefiind înțeleși și lipsiți de apărare într-o junglă de mituri și credințe iraționale.
Când mi-am dat libertatea de a greși, de a avea păreri diferite de ale celorlalți, de a face alegeri diferite de cele pe care le-ar fi făcut ceilalți în aceeași situație m-am eliberat de frica de a nu fi acceptată pentru că cu adevărat abia atunci am început să mă iubesc și să mă accept și minunea a avut loc prin faptul că cei care credeam că nu mă vor accepta așa liberă de iluzii și frici în care ne jucasem împreună înainte au inceput să se simtă inspirați de libertatea mea și să facă alegeri eliberatoare pentru ei înșiși.

Dacă cineva se sinucide vom auzi adesea de la cei din jur că cei care se sinucid ajung în iad, deși asta nu este un adevăr ci o speculație la fel a și cunoștințele pe care le avem despre moarte, iad, rai, dumnezeu și diavoli. Dacă noi deja credem că știm totul despre un domeniu nu ne dăm nouă posibilitatea de a crește, de a ne ilumina din dresajul pe care îi asociem cu Adevărul. 

luni, 25 aprilie 2011

Călugăria ca și sacrificiu pentru umanitate

Am învățat să asociem călugăria cu fuga de responsabilitățile sociale ale unor indivizi care se consideră prea slabi pentru a face față vieții; diverse frustrări sexuale, sociale, identitare îi determină pe unii să aleagă calea aparent pașnică a călugăriei. 
Unii vor zice că au întâlnit călugări cu har, care au simțit chemare pentru viața de mănăstire. Cum poate să ne cheme ceea ce încă nu cunoaștem? venim în contact cu călugări și călugărițe atunci când mergem în vizite prin mănăstiri, aflăm din diverse contexte că ei sunt, sau ar trebui să fie caști, adică puri, nemurdăriți de sexul profan, neispitiți de păcatele la care cade pradă omul profan, omul obișnuit. Cu adevărat dacă mintea lor nu a fost pervertită înainte de călugărie au toate șansele să ducă o viață liniștită, să muncească, să se roage și să postească, să adoarmă fără a-și face griji pentru plata facturilor la curent, haine, mâncare etc. 
Spre deosebire de ei omul de rând cunoaște tentațiile traiului cotidian: de mic i se lipesc etichete care spun despre copil ceea ce are voie să fie și ce nu în acord cu eticheta de fetiță-băiat, slab-gras, bun-rău, deștept-prost, bogat-sărac, religios-ateu, cu păr blond-șaten-brunet, cu ochi albaștri-verzi-căprui-negri, din familie bună de intelectuali-copil de țărani sau muncitori și astfel segregarea realității începe vertiginos; apartenența la aceste jocuri de rol cu implicațiile lor trasează o traiectorie în viață și maturizarea intelectuală se face în acord cu etichetele; maturizarea emoțională presupune dobândirea de învățăminte personale, adaptative pe care să le folosească în prezent și deseori maturizarea emoțiilor rămâne la vârsta copilului care a fost traumatizat la diverse vârste prin răni de abandon, de trădare, teritoriale etc. Dacă copingul (adaptarea) la viață este eficientă și tânărul se dezvoltă armonios, este autentic, cu stimă de sine bună, liber de constrângerile covenției sociale, dar strecurându-se curajos printre circumstanțe, folosind vântul schimbărilor să îi poarte barca prin viață în mod armonios; cei care nu se adaptează eficient au parte de diverse scenarii: boli acute sau cronice, boli psihice sau tulburări de personalitate sau fuga de realitate în mânăstiri unde viața nu cere prea multă responsabilitate, curaj, îndrăzneală, provocare. 
Dincolo de a conferi o stabilitate emoțională  mai mare decât lumea dezlănțuită, viața de călugăr poate fi dificilă pentru că atunci când un om merge în mănăstire renunță la tentațiile vizibile, dar tentațiile, traumele, fricile din mintea sa privite ca demoni care îl bântuie au nevoie de perseverență în înțelegere, observare, analiză și eliminarea calității de a răni, de a produce suferință. Puterea rugăciunii vine din autenticitatea cu care călugărul se abandonează pe sine și voința sa o supune Voinței Domnului făcând loc lui Dumnezeu să vină să vindece și să se manifeste prin corpul, mintea și sufletul călugărului. Răbdarea și pereverența sunt chei foarte utile în această muncă cu sine, pe calea dobândirii autocontrolului prin autocunoaștere.
Unii călugări care au avut fericirea de a fi buni observatori ai lor și ai lumii au învățat regulile după care se guvernează natura umană, inerția gândirii, zonele de confort și prin felul în care și-au dobândit liniștea, pacea, cunoașterea, iubirea îi inspiră pe cei care sunt pe cale să devină autentici cu ei înșiși. Transferul de identitate de la omul marionetă la Omul îndumnezeit, este o muncă care poate dura o clipă când grația Divină coboară peste noi, dar adesea presupune o muncă asiduă, căderi și ridicări până în clipa în care ei devin conștienți că sunt unul cu toți ceilalți, că suntem desăvârșiți precum Tatăl nostru din Cerurile interioare doar o vreme am uitat pentru farmecul jocului cosmic numit Viață pe Pământ.
Din acel moment viața unui călugăr încetează să mai fie egoistă, el trrece de la ucenic la Învățător, Pescar de Oameni, el sacrifică propria călătorie pentru a ușura călătoriile prin viață ale semenilor săi, toate ființele. 
În legămintele unui Bodhisatva, cel care devine călugăr el afirmă că oricât de multe ar fi ființe face legământ să le salveze pe toate - adică să le salvez macar de judecata mea de călugăr, a unuia care s-ar putea considera mai spiritual, adică să se împace cu toate conștientizându-le menirea; oricâte ar fi tentațiile le depășește pe toate - la fel de firesc nu mai luptă cu tentațiile pentru a le da putere ci le observă, le înțelege și le transcede devenind cei mai umili servitori ai săi, cei mai buni profesori ai săi; oricăt de perfect ar fi Dumnezeu face legământ să ajungă ca el - adică să își amintească asemănarea sa cu Divinul, să poată privi perfecțiunea sa și a lumii cu seninătatea unui copil liber de memorii, de fantasme ale trecutului, liber să trăiască clipa conștient de nemurirea sa, de toate posibilitățile sale de devenire de la mai mulți la unu (Toate drumurile duc la Roma, citită invers AMOR, toate drumurile duc spre IUBIRE, ca acceptare a Realității așa cum este ea, pentru ceea ce este ea, la fel cum fiecare fulg de nea cade la locul potrivit la momentul potrivit).
Sfântul Augustin spune: Iubește și fă ce vrei, adică indiferent ce vei alege ca identitate a iubirii nu poate fi decât iubire, iar iubirea găsește soluții la toate problemele lumii.
A fi călugăr în diverse culturi nu presupune neapărat o viață de mănăstire, mai ales pentru aceia care au transcens ispitele, au acceptare pentru fiecare ființă, privesc totul prin prisma iubirii necondiționate. Ei au avut nevoie de gestul călugăriei pentru antrenamentul lor preeliberator, pentru calibrarea lor în raport cu alții care au găsit în ei Calea, Adevărul și Viața, iar acum când Viața nu îi mai tulbură ei Fiind însăși Viața din Tot ce există servesc lumii de sursă de inspirație vie, un Om printre oameni, și totuși un Dumnezeu întrupat în manifestare, simplu și în același timp de maximă libertate de acțiune prin complexitatea sa conștientizată
Un astfel de călugăr nu este o ființă castrată pentru care sexul este păcat, ci o ființă liberă pentru care sexul este teribil de divin, îi pătrunde valențele cum nici un om neautorealizat nu o poate face, nu are interdicții, nici nu se cramponează de atributele sale și este Sclavul/Servitorul și Maestrul tuturor celor care își dau voie să fie inspirați; el rămâne netulburat dacă ceilalți aleg sau nu să îl urmeze, nu este aici să convertească pe nimeni, ci să inspire, el își joacă rolul netulburat, indiferent de alegerile celorlalți, conștient de perfecțiunea lumii așa cum este ea în fiecare punct și în fiecare clipă, iar sacrificiul său nu mai este perceput ca un sacrificiu ci ca o binecuvântare, o curgere a vieții, o alegere perfect integrată în Ordinea Cosmică
Pe piatra de mormânt a unuia dintre acești maeștri stă scris: Am fost aici pentru voi, adică am fost aci pentru Mine din fiecare dintre voi

duminică, 24 aprilie 2011

Cristos a Înviat!

Cristos a Înviat! 
Adevărat a Înviat!
Oare cu adevărat, cu toată ființa nostră facem această afirmație...?
Sau luăm parte la slujba de înviere apoi la slujbele din zilele care urmează, cântăm, socializăm și facem ce fac și ceilalți așa ziși oameni normali. Normali pentru cine? pentru alte mașini umane care sunt copii infidele ale mentalităților celor care i-au ajutat să devină ceea ce sunt separati de întregul care Sunt.
Cu moartea pe moarte călcând și celor din mormite viață dăruindu-le?  care moarte, a cui moarte și pe care moarte a călcat, cui a dat viață, de ce plural? cine sunt cei din care mormite? 
... o mulțime de întrebări la care dacă vom căuta și vom găsi în noi sau în noi din ceilalți răspunsurile ne vom elibera de o cantitate semnificativă de ignoranță și iluzii
dacă ne deschidem inima și ochii putem vedea că în jurul nostru întreaga natură învie, se trezește la viață, putem dacă suntem atenți să simțim cum crește vitalitatea în tot: în animalele care umblă să rămană gestante, în plantele care înmuguresc, înverzesc, înfloresc... simțind viața din exterior putem simți că și în noi are loc același proces de Înviere, starea de suflet de prospețime, suntem mai mobili, mai flexibili la corp și la minte, mai deschiși față de lume, mai buni, mai vulnerabili și totuși mai curajoși
Pavel din tars spunea pe drumul damascului după ce a primit fulgerul de Lumină:  Nu mai sunt eu ci Cristos trăiește în mine; Fie ca El să devină totul în Toți; nu deveniți sclavii legilor pe care voi vi le impuneți vouă înșivă sau pe care voi le impuneți celorlalți, cu atât mai mult nu rămâneți sclavii fegilor înscrise în genele voastre și în carnea voastră, voi sunteți făcuți spre a crește, spre a avansa în libertate ”Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine...
Tocmai citeam evanghelia Mariei Magdalena și am selectat câteva pasaje care mi se par potrivite de împărtășit: Acei care-L caută Îl găsesc (Ev Mr 8.22). Este inutil de reamintit: Mergeți! Anunțați Evanghelia Împărăției! că nu ai merge dacă nu M-ai fi găsit deja; El însuși este acea dorimță care ne face să îl căutăm, punctele unde noi trebuie să trasăm linia, sprea ne uimi în Fața Sa/ a noastră.
Cât timp pacea noastră depinde de o realitate exterioară, asta nu este Pacea; atâta vreme cât comprehensiunea noastră cu privire la om și la lume depind de o doctrină exterioară, asta nu este Cunoaștere; atâta vreme cât iubirea de oameni și de lume depinde de afecțiunea lor și de atitudinea lor  față de noi, asta nu este Iubire. Atâta vreme cât viața noastră depinde de circumstnțe, asta nu este Viața, este încă ”omul nostru din afară” care în fiecare zi, merge către ruină, mai este încă acest univers care răspunde legilor entropiei și care, zi după zi se degradează.
În interiorul nostru este o Realitate, o Viață, o Cunoaștere, o Iubire, o Pace care nu sunt dependente: un Fiu al Omului, o Realitate născută din omenesc și care nu este doar uman, doar muritor, un Fiu al Omului care este și Fiul Lui Dumnezeu.
Această realitate suntem noi și e nevoie doar să o devenim; ca în îndemnul din Matei:  Fiți dar voi desăvârșiți precum și Tatăl vostru desăvârșit Este; Eu și Tatăl UNU Suntem!
Eu Sunt  este acea Prezență care ne eliberează în fiecare din noi în centrul determinismelor noastre și a dependențelor noastre, nu este nimic altceva de adăugat.  Tu nu poți să ai alți Dumnezei în afară de Mine; Nu există altă realitate decât Realitatea. Nu există alt absolut decât Absolutul, ”tu poți” să nu realtivizezi Absolutul și să nu absolutizezi relativul - Tu poți să nu fi idolatru, să adori creaturile în locul Creatorului, să adori realitatea creată față de Realitatea necreată. Nimic nu poate fi adăugat la asta.
Tu poți să nu faci idoli, nici nimic altceva care să aibă formă la ceea ce se găsește sus în cer, jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Poți să nu te închini în fața acestor dumnezei și tu ești liber să nu-i servești căci Eu Sunt Cel Ce Sunt - Eu Sunt
Tu poți să nu-ți faci imagini vizibile despre invizibil 
Tu poți să lași Invizibilul să fie invizibil, Transcendența să fie transcendență, Intangibilul să rămână intangibil, Nanumitul să rămână nenumit
Tu poți să lași pe Dumnezeu, Ființa care este cea ce Este, să fie ce este Ea în tine ... La asta nu se mai poate adăuga nimic
Tu poți să nu pronunți în deșert Numele Acelui care Este, care Era și care Va Fi - Eu Sunt
Tu poți să rămâi în Cutremurare. Adorare, în prezența Numelui Aceluia care are toate numele și nici un nume nu îl poate cuprinde. Numele este tradus prin atributele lui Dumnezeu, fiecare nume cu care este Chemat Dumnezeu în diversele popoare, religii (re-legări) poate fi tradus printr-un atribut, dar El nu Este doar acel atribut, ci Este mai mult decât suma tuturor atributelor cu care noi l-am putea vreodată Chema în Taină.
Tu poți să lași pe Acela care Este să Se numească în tine așa cum Lui îi place fără ca acest Nume să devină posesia ta sau puterea ta, căci nici un nume nu îl poate defini sau cuprinde... 
Tu poți să te oprești (însăși etimologia cuvântului Shabbat) a face, a produce, să lucrezi; omul nu este făcut numai pentru a lucra ci și pentru a se opri, a se odihni în acea odihnăpe care o poți gusta din plin după o dreaptă muncă, chiar în inima cotidianului. Căci în ziua Shabbatului, a opririi toți oamenii sunte egali, nu există cei ce sunt serviți nici cei care servesc. Această lege are ca scop să ieșim din altă lege: a celui care domină și a celui dominat. Nu mai sunt profesori nici elevi, nici mai marii acestei lumi nici mai mici, nu există decât Copiii Lui Dumnezeu, Fiii Luminii Una.
Tu poți să nu omori
A omorî cu gândurile, cu cuvintele tale, cu privirea ta înainte de a omorî cu mâinile tale și cu arma ta... Oare a nu omorî este cu adevărat posibil? 
Viața unora este moartea altora; pentru a ne hrăni a fi vii noi nu încetăm din a omorî fie vegetal, animal iar uneori chiar uman. Sunte semințe în mâncărurile noastre dar noi ne liniștim mintea uitându-ne la reputația celor de lângă noi. sunt tot felul de sosuri în farfuriile noastre, există sânge care curge pe buzele noastre, ce exprimă mai mult decât cuțitele, violența din inimile noastre și judecățile minților... Totuși   Tu poți să nu ucizi  iar aceasta este o devenire, un drum care ne este propus (Iisus omul stă 40 de zile în deșet la temperaturi foarte mari fără mâncare sau apă), o transformare radicală a întregii noastre ființe
E nevoie de multă inspirație pentru a-ți imagina o societate care nu ar fi fondată pe omor, pe afirmarea de sine în detrimentul celuilalt, pe nimicirea celuilalt pentru prezervarea de sine; nu am fost noi oare dresați că asta este una din legile evoluției după Darwin! Dar care evoluție? Evoluția creierului reptilian care-și îmbunătățește instrumentele crimelor sale sau evoluția întregului nostru creier, în stare de pace și de armonie cu celălalt așa cum sensul evolutivului merge spre a pune progresul tehnic în slujba progresului omului ca celulă în organismul umanitate și nu a progresului omului în bestialitate
Tu poți să nu fii adulter
Adulterul în sensul său prim înseamnă să nu înșeli Realul, să nu te minți pe tine însuți, luând cele reflectate drept Lumină; Aceasta este o posibilitate a ființei umane evoluate să nu mai fie idolatru și sclav al pulsiunilor sale și a instinctelor sale, a emoțiilor sale, a sentimentelor sale și a ideilor sale. Aceasta înseamnă să te arăți în stare de alegere, de libertate cu privire la pulsiuni, emoții, sentimente, care uneori ne animă și ne împrăștie; înseamnă să încetezi a te uita la celălalt cu poftă, să faci din el un obiect, un lucru la dispoziția ta
Adulterul poate fi trăit în cadrul căsătoriei dacă nu îl mai considerăm pe celălalt ca pe un subiect, ca o libertate ce se acordă cu a noastră, atunci nu fecem decât să îl înșelăm, noi înșelăm subiectul făcând din el un obiect al nevoilor noastre, noi ne înșelăm pe noi înșine când spunem că îl iubim
Putem ieși din acest climat al minciunii și adulterului pentru că putem să îl iubim pe celălalt pentru ceea ce este el și ce alege să fie în raport cu noi, așa cum este celălalt clipă de clipă, fără a imagina un el diferit de ceea ce este deja însă mai potrivit pentru noi, poți să-ți ți cuvântul care te angajează față de celălalt dacă îl dai și cât timp simți că vine de la sine și să refuzi să îți dai cuvântul celuilalt dacă nu vine de la Sine să în dai
Nimeni și nimic nu te poate forța să rămâi cu celălalt și nimeni și nimic nu te poate forța să îl părăsești
Tu poți să nu desparți ceea ce Dumnezeu a unit
Într-o zi omul va fi capabil să nu mai fure și nici măcar să nu mai jinduiască; aceasta presupune o adevărată metanoia, o transformare a conștiinței, înseamnă că omul a găsit în interiorul lui însuși sursa satisfacțiilor sale și a ușurării sale și că nu va mai fi obligat să le fure sau să îi invidieze e alții. Aceasta presupune o ”întoarcere” în centrul ființei sale, la Eu sunt-ul care este fiecare, recunoscuți ca fiind Sursa tuturor bunurilor, Sursa însăși a unei energii care i-ar permite să lucreze pentru a-și vedea de nevoile sale, dar de asemeni și de cele ale celorlalți; Omul nu este numai în stare să nu mai fure și să nu mai râvnească, dar el este de asemenea în stare să împartă (să împărtășească) și să dea; și se știe că cei care trăiesc și se rod în invidia lor sunt nefericiți. Singurele fețe surâzătoare pe care le mai putem găsi încă în lume sunt ale celor care împart și dau. 
Tu poți să nu mai minți, dar cere o stare de evoluție deosebită a conștiinței; presupune ca omul să nu mai trăiască în proiecții despre Real și ceilalți, ci să privească totul așa cum este, cum este celălalt fără să adauge nimic, fără să înlăture nimic; ceea ce este este și ceea ce nu este nu este ”tot ceea ce spuneți în plus, adăugați vine de la cel rău”; tu poți nu ne obligă la nimic ci doar propune o alternativă la motivele care cauzează suferință și tristețe.
Fără îndoială că atunci când privim pe cineva sau ceva cu o totală inocență, fără proiecții ale memoriei și deci fără judecăți și fără mental ca sumă a memoriilor acumulate, această privire inocentă (cinstită) nu-i așa că este privirea unei inimi curătate și împăcate? Bătrânii spun că vom fi judecați de o privire de copil! Dar vai, nu toți copii mai au privirea plină de inocență, ea de la naștere este încărcată de memorie (codul genetic care la rândul său propune iar omul în devenire dispune dacă crește sub oblăduirea unor priviri de sfinți); privirea este deja mental, fără îndoială, mai puțin grea decât cea a unui adult, dar deja apăsătoare. Acela care a întâlnit privirea unui sfânt golit în întregime de toate proiecțiile știe ce înseamnă să nu mărturisești strâmb. Noi nu ne-am văzut și noi nu ne-am recunoscut decât în priviri mincinoase și noi nu l-am văzut pe celălalt decât în această privire, mai mult sau mai puțin grea de toate aluviunile trecutului nostru; privire bogată, fără îndoială, bogată cu întreaga memorie ce ne împiedică să Vedem pur și simplu ceea ce este...
Noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum Este El,/ Pentru că vom deveni asemenea Lui,  așa cum El Este nu așa cum noi îl gândim, îl reprezentăm, îl imaginăm; dar numai cel asemenea este cel care îl cunoaște pe asemenea căci ei se atrag ”ce se aseamănă se adună”.
A cunoaște pe Dumnezeu, a cunoaște Omul, așa cum sunt ei, înseamnă să le devi asemenea...
CRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT! cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dărunidu-le! liberi de ego și sfințind prin prezența noastră oameni, ființe, situații și locuri, inspirâd, propunând Viața, Calea și Adevărul și lasând fiecăruia libertatea de a alege în ritmul său pe CEL CE SUNT, CRISTOS ÎNTRUPAT!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Moartea și Învierea

Cine moare și cine învie sunt întrebări pe care ar fi de dorit să ni le punem măcar odată pe an întrucât reiterăm drama cosmică a răstignirii lui Iisus din Nazaret și sărbătorim învierea lui a treia zi ca și Iisus Cristos. O mică modificare de nume însă o teribilă modificare de identitate. Este cel care trece prin moartea psihologică a unei personalități, a unei identități cu conștiință muritoare pentru a arăta Calea, Adevărul și Viața de dincolo de mormânt. Este cel care învinge moartea fizică aratând lumii că nu ar trebui să ne cramponăm de moarte, că putem să murim și să înviem, că putem face minuni mai mari decât ale Sale, și totusi după mai bine de 2000 de ani continuă lumea și indivizii ei să moară în ignoranță, în suferințe și boli, în accidente aparent date de bunul Dumnezeu. Mergem la biserică an de an în nopatea de înviere, mulți oameni țin tot postul, se chinuie - adică se înfometează continuând să funcționeze pe pilot automat, dar să nu vrem să vedem Adevărul, să ne asumăm noi înșine această dramă cosmică a morții egoului, a dezintegrării identității muritoare pentru a Învia în noi înșine Cristosul. La fel facem în fiecare zi și în fiecare ceas și în fiecare clipă a vieții noastre lipsite de sens  ne externalizăm controlul asupra ființei noastre unor instanțe exterioare pe care să le facem responsabile de fericirea și nefericirea animalului intelectualoid, adică dotat cu inteligență rațională, păcălibil datorită imaturității, lipsei inteligenței emoționale și mai ales datorită lipsei sufletești care i-ar permite să învețe din experiențele de viață și care ar face posibilă mântuirea, ieșirea din rota vieții și a morții.
Cerșim unui Dumnezeu exterior sănătate dar avem mai multă grjă de casă și mașină decât de noi înșine: curățăm, renovăm, ne aranjăm casa astfel încât musafirii să poată fi păcăliți de bunăstarea noastră, dar suntem șubrezi pe dinăuntru, iar când putreziciunea iese la suprafață ne boim, ne mascăm ridurile, părul alb, colacii de grăsime, musculatura deficitară, durerile de inimă, constipațiile și migrenele - când ele sunt mesagerii de pace pe care ființa îi trimite conștientului pentru a învăța ceea ce poate elibera animalul și a-i permite să devină OM, însă ființele noastre care au scris pentru noi regulile Jocului au avut gijă să se asigure că vom uita Adevărul, că vom fi păcăliți și induși în eroare pentru a descoperi singuri iluzia, vălul pus în fața Adevărului despre cine suntem și care sunt regulile jocului numit viață pe pământ; adesea putem constata că mașinii îi dăm benzină sau combustibil de cea mai bună calitate dar corpului îi dăm cele mai aberante combinații și cantității de gunoaie fiindcă la ce conțin alimentele pe care le mănâncă mașina cu formă de om nu pot fi numite hrană. Suntem complet inadaptați la viața pe care o trăim  - credem noi că trăim, însă nu realizăm Adevărul că nu noi suntem cei care ne trăim viața și că viața ne-a fost furată de reclamele la o infinitate de alternative ale vieții, surogate care să ne țină mintea și corpul ocupate ca să nu ne putem simultan ocupa cu trezirea nostră din somnul conștiinței de sine. Nu trăim în noi ci în viețile altora și ei nu trăiesc în ale lor ci în ale noastre. Ne naștem în somn, creștem în somn, ne căsătorim în somn, facem copii în somn, ne îmbolnăvim adormiți și murim la fel de adormiți și inconștienți de faptul că viața a fost mai mult decât acvariul în care ne-am bălăcit ca decor pentru cei care au ales să se tezească și să trăiască cu adevărat.
Atunci când ne naștem suntem perfect conștienți de identitatea noastră, însă Cristos Lucifer (făcătorul de Lumină - complet diferit de Anticrist, Diavol, cel separat de UNU) - hoțul bun sau hoțul rău, în funcție de perspectiva din care privim povestea ne fură încet Conștiința, ne lasă în întunecimea iluziei separării omului de oameni, o învăluie pe Pistis Sofia interioară pentru ca personalitatea noastră să fie nevoită să o recucerească, să o caute, să dea farmec vieții pe pământ ca și călătorie interioară, în interiorul pământului, a lutului unde se află ascuns Adevărul
Dar cum îi spunea Iisus lui Pilat, nimeni nu îți poate arăta adevărul dacă nu veri să îl vezi ... Cei care cunosc Adevărul, de fapt sunt Adevărul, sunt Calea, sunt Viața din ei înșiși și din cei adormiți și din toată creația chiar dacă cei adormiți, asemeni degetului mic de la mâna stângă spun: eu nu sunt una cu și nu am nimic de a face cu degetul de la picior și nici cu stomacul, sau cu nasul. Chiar dacă majoritatea omenirii nu poate simți încă legăturile dintre ei și ceilalți având simțurile atrofiate nu înseamnă că aceste legături nu există și că nu îi influențează printr-un fel un fel de lege a cauzei și efectului. Pentru cei în care Cristosul învie (cum spunea Pavel: nu mai sunt eu ci Cristos trăiește în mine), de fapt incorect spus învie întrucât nu poate muri fiind un Principiu Cosmic, ci coboară vibrația sa de Viață până în locul, în punctul în care ne ridicăm noi vibrațiile la a îi permite să se manifeste prin noi, de fapt tot prin El din noi, aceasta fiind posibil în momentul în care ne eliberăm de iluzia spațiului și timpului și ne deschidem percepția spre conștientizarea cauzalului. Ajungem în dimensiunea cauzală întrebându-ne clipă de clipă cu ce identitate mă manifest (cine traiește acum în mine ca persoană) încât am atras și am fost atras de o anumită situație, persoană, loc, joc de rol. Așa ajungem să aflăm cine sunt în acest moment, cât de mult l-am limitat pe Cristos în noi înșine și apoi doar putem alege altceva, identificarea cu o persoană divină conștientă de sine; până atunci nu este posibil să facem alegeri conștiente ci poate mai puțin adormite pe măsură ce dobândim încrederea să ne abandonăm egoul, să discernem ce vine de la ego și ce vine de la Sine (o vorbă de-a noastră bătrânească spune a venit de la Sine când am manifestat ceva firesc). Firescul ajunge să ne surprindă, să fie o excepție pentru că lumea trăiește în tipare care asigură supraviețuirea eului fals și aparent înlănțuie posibilitățile nelimitate de manifestare ale noastre ca și Cristoși întrupați.
Fie ca în această noapte în care serbăm învierea lui Iisus Cristos și în toate clipele Vieții noastre să serbăm Cristosul din noi în locul unui arhetip care limitează libertatea de manifestare a divinului în noi în schimbul unei îmbuibări cu mâncare și băutură, distragerea atenției de la ceea ce cu adevărat contează la finalul călătoriei...
Iisus moare spunem noi ca să ne deschidă porțile raiului și totuși înainte, în timpul și după sărbătorirea Paștilor trăim la fel de bezmetici, de ignoranți, ne certăm, judecăm, suferim, murim etc deși afirrmăm că prin El suntem și noi mântuiți. Mare aberație dacă nu începem să trăim mai liberi decât acum o zi, decât acum un ceas, mai conștienți: facem însă aceleași alegeri și așteptăm rezultate diferite doar pentru că e sărbătoare, pentru că Cristos sau Iisus sau Dumnezeu sunt responsabili de bunăstarea noastră financiară, socială, familială, sufletească. Continuăm să gătim enorm ca și cum am avea de hrănit o echipă de fotbaliști, să mâncăm, să ne golim intestinele, să postim apoi să stingem postul băgând în burtă cadavre de animale cu cicluri de viață întrerupte înainte de vreme fără a bănui măcar ca ele nu ne mai hrănesc ci ne consumă energie, ne îngreunează mintea și trupul, iar Cristoșii-aparent răi din noi ne păcălesc cu mituri și credințe iraționale cum că murim fără proteine din carne, pentru ca aceeași Cristoși-aparent buni din noi să ne aducă soluția, adică in-formația, modalitatea prin care putem să ne transformăm din ceea ce suntem limitați de regulile jocului în ceea ce suntem atunci când noi ne amintim, redescoperim jucăria furată, adică faptul că noi facem legea, că noi suntem capabili să ne scriem propria poveste de viață, cu regulile pe care devenim conștienți că le putem schimba, adică le putem redacta și executa altfel. 
Dacă mintea este în acest moment atât de grosieră, de rigidă, de închistată în astfel de percepții cum că avem nevoie de somn, de hrană, de aer și de apă (deși ele sunt dor gânduri despre aspecte ale vieții, sunt acele gânduri cărora noi le dăm putere) atunci mâncați și somn ușor în continuare până deveniți atenți la Semnele pe care Cristosul - hoțul bun le fură pentru voi și vi le presară în cale. Dacă aveți curajul să aflați și altceva întrebați-vă cum este posibil ca peste 3000 de oameni de pe planetă să nu mănânce și să nu bea nimic și să muncească și să trăiască fericiți, cum mulți oameni pe planetă sunt complet vegetarieni? Atunci când vi se trezește conștiința nu mai aveți nevoie de carne, nu vă mai ispitește gustul și mirosul ei, ci chiar vă crează greață sau puteți trece chiar la stadiul în care nu va mai afectează, nu vă mai impresionează...
Moartea egoului nu se face peste noapte, deși nu este imposibil atunci când v-o doriți cu adevărat, când vă deschideți inimile și le abandonați lui Dumnezeu pentru a locui în ele prin atitudinea: Fie mie după Cuvântul Tău sau Facă-se Voia Ta și atunci conștientizez că fiecare impresie care vine spre mine este o împărtășanie sacră: cred Doamne și mărturisesc că ceea ce iau, ce aduc în mine, ce las să îmi impresioneze simțurile din creația ta Doamne este preacinstit trupul tău și prea scump sângele tău, și nu răutatea vecinului sau compasiunea și iubirea soției sau copilului sau părinților, ci Ale tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate...
Fie ca Lumina Iubirii lui Cristos din noi să se trezească
ABU TAHUM THALITA KHUMI (o spune Iisus la învierea fiicei lui Iair și înseamnă În Numele Dumnezeului din Mine te Chem/Revino la Viață Ființă de Lumină/Blândă)
OM MANI PADME HUM (Sunt Omul în starea de recunoștință - ca Dumnezeul meu în mine)
NAMASTE (Salut/Recunosc divinitatea din tine - adică te privesc pe tine ca Dumnezeu întrupat cu ochii unui om conștient că este, că își dă voie să fie manifestarea lui Dumnezeu, că pot să aleg ochiiăfiltrele prin care să vă privesc și să mă privesc pe mine în voi)

miercuri, 13 aprilie 2011

Corelatii intre conflicte biologice-boala/vindecare-resetarea creierului/mintii prin Autocunoastere; Programare neurolingvistica a Vietii si sanatatii

Corelatii intre conflicte biologice-boala/vindecare-resetarea creierului/mintii prin Autocunoastere; Programare neurolingvistica a Vietii si sanatatii
Poate ca multi dintre noi au auzit deja de Noua Medicina Germana a Dr Hamer care are la baza faptul ca atat creierul cat si intregul nostru corp s-au dezvoltat din aceleasi 3 foite embrionare (endoderm, mezoderm si ectoderm) si in functie de continutul conflictelor emotionale care declanseaza boala creierul face focar Hamer si o implementeaza in organul de care raspunde.
Cele 5 Legi Biologice pe care se bazeaza aceasta medicina revolutionara si autentica sunt: 
Prima lege – LEGEA DE FIER A CANCERULUI- şocul emoţional este detonatorul
Fiecare cancer sau boală echivalentă cancerului este un program biologic special bine fondat al naturii care debutează printr-un şoc conflictual emoţional grav, care ne ia prin surprindere, fiind total nepregătiţi, un conflict traumatizant pe care-l trăim în solitudine şi pe care nu ştim cum să-l rezolvăm. 
Conţinutul psihologic al conflictului determină în ce zonă a creierului va avea loc impactul, formând aşa numitele focare Hamer, cercuri concentrice vizibile şi pe computer tomograf,  aceste zone fiind centrul de comandă al organului în care s-a instalat boala. 
Prin urmare totul se întâmplă pe trei nivele: 
psihic – creier – organ.
A doua lege – FIECARE BOALĂ ARE DOUĂ  FAZE – 
Un pacient care nu şi-a rezolvat conflictul se găseşte în prima fază - numită faza rece sau faza activă a conflictului – în care predomină sistemul nervos simpatic şi se manifestă prin extremităţi reci, stres, pierderea în greutate, insomnii. 
Dacă reuşeşte să rezolve conflictul, automat întră în faza a doua – numită faza caldă sau faza de conflict rezolvat, în care predomină sistemul nervos parasimpatic responsabil de regenerarea organismului, şi se manifestă prin boli calde: febră, inflamaţii însoţite de dureri, erupţii cutanate, reumatism, etc. 
În această fază revine pofta de mâncare, este mai obosit şi doarme mai mult, toată energia este îndreptată spre refacerea întregului organism.
 UNICA FUNCŢIE A OBOSELII ESTE DE A GARANTA SUPRAVIEŢUIREA NOASTRĂ. 
A treia lege – SISTEMUL ONTOGENETIC AL TUMORILOR ŞI BOLILOR ECHIVALENTE CANCERULUI
Pentru a înţelege mai bine această lege, mai întâi trebuie să vedem ce însemnă ontogeneza.
ONTOGENEZA – studiază dezvoltarea individului de la stadiul de embrion până la vârsta adultă. 
Acum ştim că bolile sunt controlate de creier: fie de creierul vechi format din trunchiul cerebral şi creierul mic  (cerebel), fie de creierul nou  (creierul mare).
Se ştie că funcţiile de bază ale organismului  cum este respiraţia, digestia, reproducerea sunt controlate de creierul vechi – trunchiul cerebral şi creierul mic. 
Funcţiile mai sofisticate sunt controlate de creierul nou, de ex. conflicte teritoriale, de separare, de autoevaluare sau de identitate.
În a 17-a zi discul embrionic plat are trei straturi diferite de ţesut: endodermul, mezodermul şi ectodermul, care vor dezvolta treptat diferite ţesuturi şi organe.  
Dr. Hamer a descoperit faptul că evoluţia bolilor are legătură cu stratul embrionar din care se dezvoltă organele. 
Organele care s-au dezvoltat din endoderm şi mezoderm, în faza activă a bolii se manifestă prin multiplicare celulară (diagnosticul este cancer), însă după rezolvarea conflictului, tumorile vor fi descompuse cu ajutorul microorganismelor. 
Organele care s-au dezvoltat din ectoderm, în faza activă se observă scăderea numărului de celule prin necrozare sau ulcerare sau diminuarea funcţiei unui organ mergând până la oprirea lui,  iar după rezolvarea conflictului, în faza de vindecare tot cu ajutorul microorganismelor ţesuturile se refac (se reconstruiesc) şi în acest caz diagnosticul este cancer.
A patra lege – SISTEMUL ONTOGENIC AL MICROBILOR – MUNCITORI SPECIALIZAŢI ÎN SERVICIUL CREIERULUI
Microbii nu provoacă boli, ci dimpotrivă ajută în procesele de vindecare. Microbii sunt coordonaţi de creier, ciupercile şi mycobacteriile sunt prezente în organele ce provin din endoderm şi parţial de mezoderm, bacteriile sunt prezente în organele controlate de mezoderm, iar virusurile sunt prezente în organele ce derivă din ectoderm. 
Hamer susţine că microbii sunt aliaţii noştri şi prin lupta aprigă de a le elimina prin administrare de medicamente, în special antibiotice, se întrerupe procesul natural de vindecare.
A cincea lege – LEGEA CHINTESENŢEI 
Atunci când dr. Hamer a formulat cea de-a patra lege biologică, şi-a dat seama că de fapt cele patru legi biologice sunt valabile nu numai în cazul cancerului, ci  în cazul tuturor bolilor. Din cele patru legi biologice, s-a născut ce-a de-a cincea, legea înţelegerii: boala e manifestarea unui Program Biologic de Supravieţuire compus din două faze. 
Ştiind acum că fiecare boală este provocată de un şoc emoţional şi faptul că boala are un scop precis, nu trebuie să o privim ca pe un lucru negativ. Natura este perfectă! Cum ar putea fi altfel? Şi atunci dacă analizăm modificările din corpul nostru după criterii ştiinţifice, putem afirma că BOALA ÎN SINE NU EXISTĂ!
Cele două faze ale bolii – cea de conflict activ şi cea de vindecare, care survine după rezolvarea conflictului, sunt de fapt programe biologice inteligente de supravieţuire. Aceste programe speciale s-au dezvoltat de-a lungul evoluţiei speciilor şi au rolul de a adapta organismul la situaţiile neprevăzute care pot periclita supravieţuirea speciei.
Dr. Hamer afirma că Noua Medicină Germanică poate fi învăţată în universităţi, în două zile şi are dreptate. Legile sale fundamentale sunt atât de simple şi de evidente încât ne putem întreba, pe bună dreptate,  cum se face că nimeni nu s-a gândit la acest lucru până acum. 
Răspunsul are la bază principiul evoluţiei: pentru ca o nouă descoperire să vadă lumina zilei trebuie să sosească momentul potrivit şi mai trebuie ca cel puţin o parte din umanitate să atingă un anumit nivel de conştienţă pentru a putea folosi descoperirea; un om al peşterilor nu ar şti ce să facă cu un automobil! Totul este înscris într-un scenariu care ne depăşeşte pe toţi şi pe care, nu reuşim să ni-l imaginăm. Deci, nu ne rămâne altceva de făcut decât să spunem, cu adânc respect: „Mulţumim, dr. Hamer!”

Ce da viata corpului nostru? somatidele - intelegerea misterului Vietii 
Gaston Naessens (1924 - 2008) O contribuţie IN INTELEGEREA MISTERULUI VIETII PE PAMANT deosebită a avut Gaston Naessens. El a inventat un microscop cu care putea vedea foarte bine mycrozimele descrise de Bechamp, pe care el le-a numit SOMATIDE. 
Somatida este cea mai mică particulă vie a materiei, şi poate lua orice formă: spor, bacterie, bacil, bastonaş  ... Este sursa vieţii. 
Somatida este nemuritoare, ea nu poate fi distrusă prin nici un mijloc fizic sau chimic. La moartea noastră, ea devine bacterie şi asigură descompunerea organismului nostru în componentele sale de bază: oxigen, hidrogen, carbon. După ce şi-a terminat lucrul bacteria redevine somatidă şi se reîntoarce în natură. 
Somatida este un condensator de energie. Ea condensează energia cosmică şi o transmite materiei. Face legătura între spirit şi materie. Nu aceasta este definiţia sufletului?
Somatoscopul este un microscop inventat de Naessens, care permite oricui să vadă somatida şi toate formele pe care le poate lua. El observă sângele proaspăt, viu, nu cel colorat care este mort. Cu ajutorul acestui microscop, el a putut descrie ciclul complet al somatidei.
Ne putem afla într-una din cele trei situaţii:
somatida este într-o stare foarte bună – avem sănătate bună
somatida prezintă câteva anomalii – avem sănătate rea
somatida prezintă mai multe forme – boala s-a instalat deja.
 Pentru cazul în care boala s-a instalat, a inventat un remediu care poate să restabilească buna sănătate a sistemului imunitar, permiţând elementelor anormale să revină la forma iniţială. 
Remediul se numeşte 714-X, acesta se injectează în limfă, nu are efecte secundare, el nu vindecă boala, dar ridică starea de sănătate, revine pofta de mâncare şi revine energia pe care am pierdut-o. Suntem capabili să corectăm cauzele bolii noastre şi prin urmare ne putem vindeca. 
Cei capabili de autovindecare si mai ales constienti de Sine, de care este rostul Omului pe pamant si care este relatiia lui cu sanatatea ne îndeamnă să fim conştienţi, să părăsim fotoliul de spectator pasiv, de victimă, să devenim responsabili de propriul destin. Pentru aceasta, trebuie percepem realitatea şi să intrăm în contact cu vocea noastră interioară. Pentru ca aceasta să se poată realiza, trebuie să fie linişte, să închidem radioul şi televizorul, să renunţăm la zgomot pentru câteva zile, să ne regăsim pe noi înşine, să fim atenţi şi să ascultăm. Va apare adevărata informaţie. Se va face lumină asupra realităţii, asupra a ceea ce nu ne convine, asupra a ceea ce ne dorim şi asupra fricilor noastre. Ceea ce nu ne convine si ceea ce ne dorim provin din identitatea noastra, din jocul de rol pe care il alegem clipa de clipa; avem posibilitatea să ne unoaștem și să ne eliberam de toate fricile și traumele emoționale, ceea ce conduce automat la o stare de sănătate perfectă, însă sănătatea nu este un scop ci un mijloc pentru a pătrunde în profunzimile fiintei noastre și a ne Autorevela Adevarul despre Cel Ce Sunt.
În baza Legii Rezonanței Vibraționale atragem spre noi ceea ce suntem nu ceea ce ne dorim, așa că dacă nu ne place ce suntem și am atras în viața noastră să înțelegem că prețul plătit pe ceea ce Suntem și nu ne place a fost însăși viața noastră de până acum. 
Un exercițiu propus de maril etradiții ale umanității celor care vor să se descopere cu Adevărat pe ei înșiși este frecventarea înțelepților și sfinților, a locurilor unde memoria lor este prezentă spre a te inspira din comportamentul, din atitudinea acelora care încarnează adevărata noastră natură, care manifestă ceea ce are omul mai divin și mai uman, pe cei a căror adevăr, frumos și bine fac semn către Dumnezeul uitat care stă în noi... Nu degeaba se spune că Omul sfințește locul și Cunoaște-te pe Tine Însuți și vei Cunoaște Natura și Zeii.
Când devenim conștienți de felul în care funcționează comunitatea de celule care alcătuiește corpul nostru cu toate organele și funcțiile sale, cu toate corelațiile și legăturile lui nevăzute dar detectabile cu aparatura de detecție de biocâmpuri putem sî ne reprogramăm vibrația, să facem alegeri noi pentru ca știm Cine suntem și vom alege de-a ce să ne mai jucăm în Viață, nu mai luăm viața prea în serios ci o transformăm într-un Joc Cosmic unde realitatea se mulează după conștiența cu care facem alegeri și perseverența cu care ne urmarim visele, Iubirea (recomandare de film Adjustment Boureau, Limitless - au subtitrare in limba romana la cinema sau pe net)
Programarea neuro-lingvistică este traducerea în limbajele pe care le înțelege corpul nostru a mesajelor pe care vrem să ni le transmitem. Felul în care atitudinile noastre fac ca noi să avem ceea ce ne dorim este bazat pe o tehnologie simpla, are ca esență Legea Atracției, adică acolo unde este atenția ta este și energia ta este și viața ta, așa caă atenție la ceea ce se afla în câmpul atenției voastre cel mai mult pentru ca asta sunteți. Exteriorul este oglinda interiorului, tot ceea ce vedem, auzim, simțim, de fapt tot ceea ce percepem este EU, noi înșine - dar în 99
% din situații suntem inconștienți că situația ESTE așa și credem că ce percepem este în exterior; nu ne dăm seama că așa cum am fost dresați de mici să vedem lumea este modul defect în care cei din jur își trăiesc viața și sunt bolnavi și nefericiți.
   
Realitatea provoacă frica şi noi nu vrem să-i facem faţă. Trebuie să identificăm frica, să îi spunem pe nume şi să râdem de faptul că o iluzie precum frica ne poate paraliza. Odată identificată o putem înfrunta.

În această situaţie se pune următoarea întrebare:
- mă voi supune fricii mele, o voi lăsa să îmi conducă viaţa, sau
- voi deveni suveran al vieţii mele? 
Jocul de a ne programa viața este extrem de simplu, însă este nevoie de a găsi curajul de a fi sinceri cu noi înșine, nu cu ceilalți, cu noi, cu fricile, fanteziile, pasiunile, traumele și rănile noastre pentru a ne vindeca de ele, pentru a experimenta ceea ce ne dorim cu adevărat să  experimentăm cât suntem în Viață, sau cât Viața Este în Noi :)





Corelatii intre conflicte biologice-boala/vindecare-resetarea creierului/mintii prin Autocunoastere; Programare neurolingvistica a Vietii si sanatatii

Corelatii intre conflicte biologice-boala/vindecare-resetarea creierului/mintii prin Autocunoastere; Programare neurolingvistica a Vietii si sanatatii
Poate ca multi dintre noi au auzit deja de Noua Medicina Germana a Dr Hamer care are la baza faptul ca atat creierul cat si intregul nostru corp s-au dezvoltat din aceleasi 3 foite embrionare (endoderm, mezoderm si ectoderm) si in functie de continutul conflictelor emotionale care declanseaza boala creierul face focar Hamer si o implementeaza in organul de care raspunde.
Cele 5 Legi Biologice pe care se bazeaza aceasta medicina revolutionara si autentica sunt: 
Prima lege – LEGEA DE FIER A CANCERULUI- şocul emoţional este detonatorul
Fiecare cancer sau boală echivalentă cancerului este un program biologic special bine fondat al naturii care debutează printr-un şoc conflictual emoţional grav, care ne ia prin surprindere, fiind total nepregătiţi, un conflict traumatizant pe care-l trăim în solitudine şi pe care nu ştim cum să-l rezolvăm. 
Conţinutul psihologic al conflictului determină în ce zonă a creierului va avea loc impactul, formând aşa numitele focare Hamer, cercuri concentrice vizibile şi pe computer tomograf,  aceste zone fiind centrul de comandă al organului în care s-a instalat boala. 
Prin urmare totul se întâmplă pe trei nivele: 
psihic – creier – organ.
A doua lege – FIECARE BOALĂ ARE DOUĂ  FAZE – 
Un pacient care nu şi-a rezolvat conflictul se găseşte în prima fază - numită faza rece sau faza activă a conflictului – în care predomină sistemul nervos simpatic şi se manifestă prin extremităţi reci, stres, pierderea în greutate, insomnii. 
Dacă reuşeşte să rezolve conflictul, automat întră în faza a doua – numită faza caldă sau faza de conflict rezolvat, în care predomină sistemul nervos parasimpatic responsabil de regenerarea organismului, şi se manifestă prin boli calde: febră, inflamaţii însoţite de dureri, erupţii cutanate, reumatism, etc. 
În această fază revine pofta de mâncare, este mai obosit şi doarme mai mult, toată energia este îndreptată spre refacerea întregului organism.
 UNICA FUNCŢIE A OBOSELII ESTE DE A GARANTA SUPRAVIEŢUIREA NOASTRĂ. 
A treia lege – SISTEMUL ONTOGENETIC AL TUMORILOR ŞI BOLILOR ECHIVALENTE CANCERULUI
Pentru a înţelege mai bine această lege, mai întâi trebuie să vedem ce însemnă ontogeneza.
ONTOGENEZA – studiază dezvoltarea individului de la stadiul de embrion până la vârsta adultă. 
Acum ştim că bolile sunt controlate de creier: fie de creierul vechi format din trunchiul cerebral şi creierul mic  (cerebel), fie de creierul nou  (creierul mare).
Se ştie că funcţiile de bază ale organismului  cum este respiraţia, digestia, reproducerea sunt controlate de creierul vechi – trunchiul cerebral şi creierul mic. 
Funcţiile mai sofisticate sunt controlate de creierul nou, de ex. conflicte teritoriale, de separare, de autoevaluare sau de identitate.
În a 17-a zi discul embrionic plat are trei straturi diferite de ţesut: endodermul, mezodermul şi ectodermul, care vor dezvolta treptat diferite ţesuturi şi organe.  
Dr. Hamer a descoperit faptul că evoluţia bolilor are legătură cu stratul embrionar din care se dezvoltă organele. 
Organele care s-au dezvoltat din endoderm şi mezoderm, în faza activă a bolii se manifestă prin multiplicare celulară (diagnosticul este cancer), însă după rezolvarea conflictului, tumorile vor fi descompuse cu ajutorul microorganismelor. 
Organele care s-au dezvoltat din ectoderm, în faza activă se observă scăderea numărului de celule prin necrozare sau ulcerare sau diminuarea funcţiei unui organ mergând până la oprirea lui,  iar după rezolvarea conflictului, în faza de vindecare tot cu ajutorul microorganismelor ţesuturile se refac (se reconstruiesc) şi în acest caz diagnosticul este cancer.
A patra lege – SISTEMUL ONTOGENIC AL MICROBILOR – MUNCITORI SPECIALIZAŢI ÎN SERVICIUL CREIERULUI
Microbii nu provoacă boli, ci dimpotrivă ajută în procesele de vindecare. Microbii sunt coordonaţi de creier, ciupercile şi mycobacteriile sunt prezente în organele ce provin din endoderm şi parţial de mezoderm, bacteriile sunt prezente în organele controlate de mezoderm, iar virusurile sunt prezente în organele ce derivă din ectoderm. 
Hamer susţine că microbii sunt aliaţii noştri şi prin lupta aprigă de a le elimina prin administrare de medicamente, în special antibiotice, se întrerupe procesul natural de vindecare.
A cincea lege – LEGEA CHINTESENŢEI 
Atunci când dr. Hamer a formulat cea de-a patra lege biologică, şi-a dat seama că de fapt cele patru legi biologice sunt valabile nu numai în cazul cancerului, ci  în cazul tuturor bolilor. Din cele patru legi biologice, s-a născut ce-a de-a cincea, legea înţelegerii: boala e manifestarea unui Program Biologic de Supravieţuire compus din două faze. 
Ştiind acum că fiecare boală este provocată de un şoc emoţional şi faptul că boala are un scop precis, nu trebuie să o privim ca pe un lucru negativ. Natura este perfectă! Cum ar putea fi altfel? Şi atunci dacă analizăm modificările din corpul nostru după criterii ştiinţifice, putem afirma că BOALA ÎN SINE NU EXISTĂ!
Cele două faze ale bolii – cea de conflict activ şi cea de vindecare, care survine după rezolvarea conflictului, sunt de fapt programe biologice inteligente de supravieţuire. Aceste programe speciale s-au dezvoltat de-a lungul evoluţiei speciilor şi au rolul de a adapta organismul la situaţiile neprevăzute care pot periclita supravieţuirea speciei.
Dr. Hamer afirma că Noua Medicină Germanică poate fi învăţată în universităţi, în două zile şi are dreptate. Legile sale fundamentale sunt atât de simple şi de evidente încât ne putem întreba, pe bună dreptate,  cum se face că nimeni nu s-a gândit la acest lucru până acum. 
Răspunsul are la bază principiul evoluţiei: pentru ca o nouă descoperire să vadă lumina zilei trebuie să sosească momentul potrivit şi mai trebuie ca cel puţin o parte din umanitate să atingă un anumit nivel de conştienţă pentru a putea folosi descoperirea; un om al peşterilor nu ar şti ce să facă cu un automobil! Totul este înscris într-un scenariu care ne depăşeşte pe toţi şi pe care, nu reuşim să ni-l imaginăm. Deci, nu ne rămâne altceva de făcut decât să spunem, cu adânc respect: „Mulţumim, dr. Hamer!”

Ce da viata corpului nostru? somatidele - intelegerea misterului Vietii 
Gaston Naessens (1924 - 2008) O contribuţie IN INTELEGEREA MISTERULUI VIETII PE PAMANT deosebită a avut Gaston Naessens. El a inventat un microscop cu care putea vedea foarte bine mycrozimele descrise de Bechamp, pe care el le-a numit SOMATIDE. 
Somatida este cea mai mică particulă vie a materiei, şi poate lua orice formă: spor, bacterie, bacil, bastonaş  ... Este sursa vieţii. 
Somatida este nemuritoare, ea nu poate fi distrusă prin nici un mijloc fizic sau chimic. La moartea noastră, ea devine bacterie şi asigură descompunerea organismului nostru în componentele sale de bază: oxigen, hidrogen, carbon. După ce şi-a terminat lucrul bacteria redevine somatidă şi se reîntoarce în natură. 
Somatida este un condensator de energie. Ea condensează energia cosmică şi o transmite materiei. Face legătura între spirit şi materie. Nu aceasta este definiţia sufletului?
Somatoscopul este un microscop inventat de Naessens, care permite oricui să vadă somatida şi toate formele pe care le poate lua. El observă sângele proaspăt, viu, nu cel colorat care este mort. Cu ajutorul acestui microscop, el a putut descrie ciclul complet al somatidei.
Ne putem afla într-una din cele trei situaţii:
somatida este într-o stare foarte bună – avem sănătate bună
somatida prezintă câteva anomalii – avem sănătate rea
somatida prezintă mai multe forme – boala s-a instalat deja.
 Pentru cazul în care boala s-a instalat, a inventat un remediu care poate să restabilească buna sănătate a sistemului imunitar, permiţând elementelor anormale să revină la forma iniţială. 
Remediul se numeşte 714-X, acesta se injectează în limfă, nu are efecte secundare, el nu vindecă boala, dar ridică starea de sănătate, revine pofta de mâncare şi revine energia pe care am pierdut-o. Suntem capabili să corectăm cauzele bolii noastre şi prin urmare ne putem vindeca. 
Cei capabili de autovindecare si mai ales constienti de Sine, de care este rostul Omului pe pamant si care este relatiia lui cu sanatatea ne îndeamnă să fim conştienţi, să părăsim fotoliul de spectator pasiv, de victimă, să devenim responsabili de propriul destin. Pentru aceasta, trebuie percepem realitatea şi să intrăm în contact cu vocea noastră interioară. Pentru ca aceasta să se poată realiza, trebuie să fie linişte, să închidem radioul şi televizorul, să renunţăm la zgomot pentru câteva zile, să ne regăsim pe noi înşine, să fim atenţi şi să ascultăm. Va apare adevărata informaţie. Se va face lumină asupra realităţii, asupra a ceea ce nu ne convine, asupra a ceea ce ne dorim şi asupra fricilor noastre. Ceea ce nu ne convine si ceea ce ne dorim provin din identitatea noastra, din jocul de rol pe care il alegem clipa de clipa; avem posibilitatea să ne unoaștem și să ne eliberam de toate fricile și traumele emoționale, ceea ce conduce automat la o stare de sănătate perfectă, însă sănătatea nu este un scop ci un mijloc pentru a pătrunde în profunzimile fiintei noastre și a ne Autorevela Adevarul despre Cel Ce Sunt.
În baza Legii Rezonanței Vibraționale atragem spre noi ceea ce suntem nu ceea ce ne dorim, așa că dacă nu ne place ce suntem și am atras în viața noastră să înțelegem că prețul plătit pe ceea ce Suntem și nu ne place a fost însăși viața noastră de până acum. 
Un exercițiu propus de maril etradiții ale umanității celor care vor să se descopere cu Adevărat pe ei înșiși este frecventarea înțelepților și sfinților, a locurilor unde memoria lor este prezentă spre a te inspira din comportamentul, din atitudinea acelora care încarnează adevărata noastră natură, care manifestă ceea ce are omul mai divin și mai uman, pe cei a căror adevăr, frumos și bine fac semn către Dumnezeul uitat care stă în noi... Nu degeaba se spune că Omul sfințește locul și Cunoaște-te pe Tine Însuți și vei Cunoaște Natura și Zeii.
Când devenim conștienți de felul în care funcționează comunitatea de celule care alcătuiește corpul nostru cu toate organele și funcțiile sale, cu toate corelațiile și legăturile lui nevăzute dar detectabile cu aparatura de detecție de biocâmpuri putem sî ne reprogramăm vibrația, să facem alegeri noi pentru ca știm Cine suntem și vom alege de-a ce să ne mai jucăm în Viață, nu mai luăm viața prea în serios ci o transformăm într-un Joc Cosmic unde realitatea se mulează după conștiența cu care facem alegeri și perseverența cu care ne urmarim visele, Iubirea (recomandare de film Adjustment Boureau, Limitless - au subtitrare in limba romana la cinema sau pe net)
Programarea neuro-lingvistică este traducerea în limbajele pe care le înțelege corpul nostru a mesajelor pe care vrem să ni le transmitem. Felul în care atitudinile noastre fac ca noi să avem ceea ce ne dorim este bazat pe o tehnologie simpla, are ca esență Legea Atracției, adică acolo unde este atenția ta este și energia ta este și viața ta, așa caă atenție la ceea ce se afla în câmpul atenției voastre cel mai mult pentru ca asta sunteți. Exteriorul este oglinda interiorului, tot ceea ce vedem, auzim, simțim, de fapt tot ceea ce percepem este EU, noi înșine - dar în 99
% din situații suntem inconștienți că situația ESTE așa și credem că ce percepem este în exterior; nu ne dăm seama că așa cum am fost dresați de mici să vedem lumea este modul defect în care cei din jur își trăiesc viața și sunt bolnavi și nefericiți.
   
Realitatea provoacă frica şi noi nu vrem să-i facem faţă. Trebuie să identificăm frica, să îi spunem pe nume şi să râdem de faptul că o iluzie precum frica ne poate paraliza. Odată identificată o putem înfrunta.

În această situaţie se pune următoarea întrebare:
- mă voi supune fricii mele, o voi lăsa să îmi conducă viaţa, sau
- voi deveni suveran al vieţii mele? 
Jocul de a ne programa viața este extrem de simplu, însă este nevoie de a găsi curajul de a fi sinceri cu noi înșine, nu cu ceilalți, cu noi, cu fricile, fanteziile, pasiunile, traumele și rănile noastre pentru a ne vindeca de ele, pentru a experimenta ceea ce ne dorim cu adevărat să  experimentăm cât suntem în Viață, sau cât Viața Este în Noi :)